Tehnici mediatice
Ionut Margarint's Page
Gifts Received
Ionut Margarint has not received any gifts yet
Profile Information
- Grupa
- II, D
Ionut Margarint's Blog
Istoria internetului
Orice companie fie că e specializată în produse de tip media, fie că e una, să zicem, de confecţii nu-şi poate gîndi, în momentul de faţă, existenţa pe piaţă fără, cel puţin, componenta de promovare a mediului on-line. Internetul are calitatea de a fi un spaţiu al unei continue interacţiuni, al receptării de informaţie în paşi progresivi şi, prin toate, o modalitate de vînzare a orice şi, mai ales, low-cost.
În ceea ce priveşte sector… Continue
Posted on May 18, 2008 at 12:00pm —
Ne vedem mai tîrziu!
Salutul paologic, n-are importanţă formularea sau relaţia, cred că-ţi poate spune şi astfel de lucruri. Nu cum e în stare cemaifaciul. El e… Continue
Posted on May 9, 2008 at 7:10pm —
La universitatea cu plată, licenţa se "combină" la telefon, gratis
Posted on May 7, 2008 at 10:11am —
Istoria companiei "Microsoft"
"Your potential. Our passion", aşa zic cei de la Microsoft, dar nu ştiu cît potenţial ori pasiune am avea noi, cert e că ei le au din plin. Şi asta se observă doar privind cifrele: 44,3 miliarde de dolari, cifră de afaceri, un profit net de 12,6 miliarde de dolari şi aproximativ 71.172 de angajaţi în toată lumea, iar toate acestea conform rezultatelor din urmă cu doi ani. Cifrele pot fi completate şi de averea co-fondatorului companiei, Bill Gat… Continue
Posted on May 7, 2008 at 10:00am —
Politicienii ne dau de mîncare, noi ne jucăm
Posted on April 24, 2008 at 6:00pm —
About
© 2009 Created by Madalina Cocea on Ning. Create Your Own Social Network
Comment Wall (6 comments)
You need to be a member of mediatice to add comments!
Join this social network
Hello.
My name is jane i saw your profile today at mediatice.ning.com and i love it also became intrested in you,i will also like to know you more,and i want you to send an email directely to my email address so i can reply your mail and also give you my picture for you to know whom i am.Here is my email address(jane.jane35@yahoo.com) i believe we can move from here.my love distance or colour does not matter but love matters alot in life.i waiting to recive your
lovely reply soon, Yours
Love.
Miss jane.
Conf. dr. Florea Ioncioaia a luat atitudine pe blogul Domniei Sale impotriva pretinsei numiri abuzive a lect. drd. A. Lazescu in functia de director al Departamentului de Jurnalism si Stiintele Comunicarii de la Facultatea de Litere.
Lect. A. Lazescu este membru GDS, membru in CA al TVR, patronul Ziarului de Iasi si finul prof. Daniel Condurache, singurul profesor care a primit vreodata dispensa de la Senatul universitar pentru a desfasura activitati didactice si la UAIC si la UTI.
Argumentul conf. dr. FLorea Ioncioaia este urmatorul
Conform OMEdC 2538/01.11.2007 si HS 5/13.12.2007, functiile de sef de departament nu pot fi ocupate decît de cadre didactice cu titlul didactic de profesor sau conferenţiar universitar. Cerinta careia d-l Lazescu nu-i raspunde, acuza d-l Ioncioaia.
Printre altele, d-l Ioncioaia mai acuza nerespectarea procedurilor democratice de catre gruparea Condurache.
Textul integral al atacului d-lui Ioncioaia il puteti gasi AICI.
In calitate de membru in Consiliul Facultatii de Litere si de membru al comunitatii universitare, examinez cu diligenta maxima argumentele d-lui Ioncioaia pentru a vedea in ce masura ma pot ralia atacului Domniei Sale la adresa conducerii UAIC.
Observatii procedurale:
1. Daca se merge cu semnalarea abuzului pana la MEdC, Senatul UAIC poate invoca autonomia universitara. Dar trebuie vazut in ce masura deciziile Senatului pot fi anula prevederile legale.
2. Solutii posibile:
-refacerea alegerilor la DJSC cu respectarea procedurilor democratice
-in cazul in care cel de-al patrulea rand (!) de alegeri nu va duce la rezolvarea situatiei, se poate apela la o dispensa dar de data aceasta in sensul numirii de catre Senat a unui conf. univ. dr sau a unui prof. univ. dr. in functia de sef la DJSC.
-asumarea conducerii DJSC de un alt profesor, tot de la Litere, publicist iesean
-asumarea conducerii DJSC direct de catre prof. dr. St. Avadanei
-asumarea conducerii DJSC direct de catre Rectorul UAIC, prof. dr. V. Isan
-eliminarea DJSC din organigrama Facultatii de Litere si a Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" Iasi si trimiterea studentilor acasa
Toate solutiile prezentate au nevoie de aprobare din partea Senatului universitar.
Nesolutionarea situatiei de la DJSC se poate transforma intr-o bomba cu efect intarziat (gen UPA, Xenopol) in ceea ce priveste credibilitatea Universitatii pe plan national si international, credibilitate deja pusa la indoiala de implicarea fondurilor UAIC in promovarea Irinei Schrotter. Comisia de Etica a UAIC intarzie sa dea verdictul in cazul Juravle.
DE CE?
--
Paul Sava
student Consiliul Facultatii de Litere
Master, Anul I
Studii Americane
e-mail: sava.paul@gmail.com
http://paulsava.blogspot.com
Profesorul Dorin Popa de la Jurnalism este victima tonomatelor din presa ieseana care in numele tirajului si-au permis sa arunce cu noroi in reputatia impecabila a prof. Popa, publicist de marca al orasului.
Toata presa ieseana fara nicio exceptie l-a pus la zid pentru un presupus accident rutier soldat cu o asa-zisa victima, desi procurorii din Iasi au decis ca prof. Popa nu se face vinovat de moartea tanarului.
Mama tanarului a beneficiat de o expunere media imensa. Desi dovezile aduse in spijinul acuzatiei de omor indreptate spre prof. Popa au fost demontate rand pe rand in justitie, interese pecuniare stau in spatele terorii la care este pus prof. Popa.
De ce mama bietului baiat nu si-a indreptat atacurile si amenintarile impotriva procurorilor care s-au ocupat de cazul Bazga? Este mai mult decat clar ca profesorului Popa i se aplica o tactica murdara de santaj. In schimbul unei sume enorme, mama tanarului s-a declarat dispusa sa renunte la tot scandalul pe care il provoaca cu un ritm de metronom.
Ma doare foarte mult sa vad ca prof. Popa a fost discreditat tocmai de fostii sai colegi din presa ieseana care pentru a-si vinde fituicile au apelat la trucuri ieftine prin care si-au vandut laturile unor oameni care nu detineau toate elementele pentru a-si forma o idee corecta. Presa ieseana nu a prezentat aproape deloc punctul de vedere al profesorului Popa. Prezentarea cazului in mod distorsionat a fost o violare flagranta a cerintelor minime din deontologia jurnalistica.
Si ce sa mai spunem de sondajul balanteicuopinii? Administratorul blogului a cerut parerea diversilor vizitatori ai blogului pentru a vedea cine este cel mai apreciat profesor de la Jurnalistica de la Cuza. Plasarea domnului Popa pe un onorant loc 1 arata valoare adevarata a unei personalitati academice de prim-rang, situata in mod constant pe un loc fruntas in preferintele studentilor jurnalisti.
De unde a avut atatia bani mama tanarului pentru a tergiversa solutionarea cazului? Cei 6 avocati au costat-o o groaza de bani. Acum dansa il ameninta cu moartea fara ca cineva sa vada ceva in neregula cu aceasta atitudine. Ba chiar este incurajata de campania dubioasa condusa de balantacuopinii.
Profesorul Dorin Popa este nevinovat dupa cum au aratat si expertizele facute in acest dosar. Accidentul nu a avut loc pe trecerea de pietoni, masina prof. Popa nu a avut viteza peste limita legala, tanarul nu a murit ca urmare a impactului cu autovehicolul, prof. Popa si-a aratat permanent disponibilitatea de a colabora pe tot parcursul procedurilor juridice. Justitia si-a spus cuvantul.
Iata ce inseamna in zilele noastre teroarea indusa de niste jurnalisti lipsiti de orice scrupule. Mitul canibalismului in presa se dovedeste a fi o realitate cruda si recrudescenta.
Paul Sava, student anul V, Studii americane
ILEGAL, caci nu-i Conf. si nici nu are Dr.
In plus, are vechime de o luna in Departament si nu a scris nici macar un volum in domeniul jurnalisticii. Isi da dr. la FEEA dlui Oprea in afaceri cu diplome, candidatiri la Primarie si posturi bine platite.
UN GENIU AL ZILELOR NOASTRE - Daniel CONDURACHE ??
Dupa campania dusa impotriva Dlui Florea Ioncioaia, pentru ca a scris articolul UN GENIU AL ZILELOR NOASTRE - Daniel CONDURACHE, acum se duce o campanie impotriva mea serios sustinuta de catre persoane obscure, chiar de pe serverul Univ. Nimeni nu pare interesat de adevar, ci doar cum poate sa ma acuze mai bine si mai profund. Nu conteaza ce s-a intimplat, daca am cea mai mica vina, interesul enorm este sa fiu acuzat, sa se spuna orice impotriva mea, numai pt. ca un pieton a sarit pe capota masinii pe care o conduceam, cu patru ani in urma. Nu am fost cautat de niciun ziarist, in cei patru ani, chiar daca au aparut zeci de articole pe acest subiect. Niciun martor ocular al accidentului, desi au fost multi, nu a fost intrebat despre accident de catre presa ieseana : nici soferul microbuzului, nici asistenta medicala si soferul de pe salvare, nici expertul criminalist Victor Tindeche din Bacau si nici expertul tehnic prof. univ. dr. Radu Gaiginschi, de la UTI, nici subinspectorul Iulian Iftodi de la Politia Rutiera Iasi, nici avocatii familiei Bazga ( pe care d-na spune ca i-am “cumparat”, desi nu am discutat cu niciunul dintre ei si, deci, nu-i cunosc), nici macar martorii falsi adusi de familia Bazga, care nu au vazut accidentul si care au recunoscut, apoi, acest lucru. Nimeni nu a fost intrebat inafara dnei Gabriela Bazga. Declaratiile mele, care au aparut in ziare, sunt, toate, inexacte, deoarece au fost deformate, din neglijenta sau cu premeditare. Nimeni nu m-a cautat personal, ci am fost, in patru ani, sunat de trei ori de catre redactii fara a mi se comunica daca sunt sau nu inregistrat. Primii care m-au sunat au fost cei de la Ziarul de Iasi, chiar in seara zilei de 10 decembrie 2004. La telefon era o fosta studenta silitoare si serioasa, careia i-am povestit ghinionul imens in care am fost implicat, prin faptul ca un pieton mi-a sarit pe masina, precizind ca totul s-a petrecut dupa ce trecusem de trecerea de pietoni, ca circulam regulamentar si ca viteza pietonului era probabil mai mare decit a masinii.
I-am povestit fostei studente ca nu pot intelege cum s-a facut ca pietonul sa nu vada masina, noaptea, cu patru faruri aprinse, desi era singura masina in deplasare in acel moment pe soseaua Bucium - Iasi si ca, facindu-i respiratie gura la gura nu mirosea, totusi, a alcool. De aceea, am sunat la Spitalul de Neurochirurgie si am rugat, dupa ce mi s-a spus ca este in afara oricarui pericol neurologic, sa i se recolteze probe biologice, nevenindu-mi a crede ca un om treaza poate sari, din alergare, pe o masina cu toate farurile aprinse, aflata in deplasare. I s-au recoltat probele biologice si rezultatul a fost negativ. Probele nu pot fi recoltate decit unei persoane aflata intr-o stare cel putin convenabila din punct de vedere medical. Apoi, a fost transportat la UPU Sf. Spiridon si, dupa patru ore de la accident, a decedat. De ce? Pentru mine este un mister. Luni, 13 dec. 2004, in Ziarul de Iasi a aparut articolul “Poetul Dorin Popa a facut acicident mortal la Bucium “, precizindu-se ca s-a produs “chiar pe trecerea de pietoni”, dindu-se si poza mea suficient de mare, asa cum merita infractorii, mafiotii si raufacatorii. Poza victimei - cea din vina careia s-a produs accidentul nu aparea. Articolul nu era semnat de fosta studenta, ci de Nicolae Manoliu, ziarist fictiv. Studentii imi spun sa-l dau in judecata pe autorul articolului, dar acesta nu exista. Oricine a avut tangente cu Ziarul de Iasi/Monitorul stie ca acest nume este o inventie redactionala cu care se semneaza articolele “delicate”, tocmai pt. a nu putea avea urmari in Instanta. Apoi, aproape toate ziarele din Iasi s-au intrecut in a scrie despre “rotile Peugeot-ului ucigas”, desi contactul intre pieton si masina a fost direct pe capota, luindu-se declaratii unor persoane care nu aveau nici cea mai vaga idee despre accident si care spuneau ceea ce le trecea prin minte. Nimeni nu m-a intrebat nimic si nu a intrebat nici vreun martor al celor intimplate. Nu s-a facut , in patru ani, nici cea mai mica investigatie de presa, desi s-au scris multe articole despre acest caz. Nu s-a dorit nici o lamurire, nici o informare a cititorilor, ci doar colectarea unor opinii despre accident. Nu am declarat ca pietonul “s-a taiat rau de tot” intr-un geam de la spitalul “Sf.Spiridon” in lupta cu gardienii de acolo, nu am declarat ca “l-am dus pe pieton la Spitalul de Neurochirurgie”, pt. ca nu l-am dus eu, ci Salvarea, care a venit suficient de repede etc. Singurele mele declaratii despre accident sunt cele de mai jos. De altfel, nici macar unul dintre ziaristii care m-au sunat nu au semnat articole despre caz. Articolele apareau in ziarele respective , dar erau mereu semnate de catre altcineva decit persoana cu care discutasem la telefon. La postul TELE M, desi am precizat, telefonic, limpede, ca accidentul nu s-a petrecut pe trecerea de pietoni, s-a spus la stiri, in martie 2008, DE TREI ORI, ca totul s-a intimplat pe trecere. Cosmarul meu continua, dupa patru ani, si constat ca sunt oameni care doresc sa ma condamne, fara a tine cont de posibila mea nevinovatie.
Cu cele mai bune ginduri,
D.P.
---------------- --------- ------------------
==================
========
===
Exercitii de intelegere
Dorin Popa
Acum cativa ani semnam in Ziarul de Iasi (Monitorul), in pagina de opinii, rubrica Exercitii de intelegere. In vremea din urma, am mai multe nedumeriri decat oricand. Intelegerea lumii este parca mai dificila. Traiesc, de 4 ani, un cosmar in care sunt ingropat de viu, fara ca, juridic, sa am cea mai mica vina. Legile oamenilor sunt si mai de nepatruns, acum, pentru mine. “Il cunosc pe dl Dorin Popa de 35 de ani si daca ar fi existat doar o farima de vinovatie in acea nefericita intimplare, dupa cum il stiu, s-ar fi intemnitat singur”, scrie Virgil Grigoras pe un forum in care sunt numit criminal, fara sovaire. Ma intreb doar daca, astazi, iesenii mai pot crede ca in Romania cineva - oricine ar fi acela - poate pune legea morala deasupra interesului personal.
Avalanşa de materiale apărute in ultimele saptamini în presa locală (şi naţională) cu privire la accidentul în care am fost implicat în seara de 10 decembrie 2004, mi-a prilejuit câteva constatări pe care doresc să le fac publice.
Aproape fără excepţie, presa locală a fost părtinitoare: articolele cu privire la recenta soluţie de neîncepere a urmăririi penale au prezentat în mod tendenţios şi disproporţionat opinia - subiectivă, prin natura situaţiei - a unei singure părţi.
Dezinformarea / informarea trunchiată şi tendenţioasă practicată de presă încă din 2004, imediat dupa producerea evenimentului, a generat o revoltă absolut firească (pe care o pot înţelege) în rândul familiei accidentatului, Cristian Bazga.
Dincolo de compasiunea pe care o am pentru familia acestuia, mă nedumereşte atitudinea pasivă a presei, superficialitatea acesteia şi dezinteresul faţă de societate, în ansamblul ei. O minimă lectură a expertizelor şi rapoartelor întocmite în cadrul anchetei ar fi fost suficientă pentru a constata că familia accidentatului a întreprins permanent demersuri pentru a întârzia finalizarea dosarului, introducând, în mod fraudulos, în ancheta organelor abilitate declaraţii mincinoase, luate la domiciliul propriu unor persoane care fie nu au fost prezente la locul accidentului, fie au sosit mult după producerea lui. Doi martori care au declarat, iniţial, că accidentul ar fi avut loc pe trecerea de pietoni sau că ar fi găsit acolo diverse obiecte au recunoscut, pe parcursul anchetei, că NU au asistat la accident, dar că au scris şi au înmânat “mai multe declaraţii” familiei vătămate “la solicitarea acesteia, precizând că în acest sens s-au deplasat la domiciul lor”. Mai mult, luând în calcul aceste mărturii mincinoase, procurorii au fost nevoiţi să dispună un supliment de expertiză (o simulare) ale cărui rezultate contrazic, în mod firesc, “planşele fotografice efectuate autoturismului de către organele de poliţie cu ocazia cercetării la faţa locului”.
În condiţiile în care în materialele menţionate redacţiile şi-au asumat, ca unic punct de vedere, opinia unei singure părţi, iar numele meu a apărut doar cu titlu de inventar, pentru a mima obiectivitatea, sunt obligat să constat că adevărul pare a fi astăzi, necondiţionat, de partea celui care găseşte mijloacele adecvate pentru a atrage atenţia presei. Ca atare, mă întreb câtă nevoie mai avem de justiţie, de procurori ori tribunale, când greva foamei sau ameninţările cu moartea devin garanţi sine-qua-non ai dreptăţii şi adevărului absolut.
Astfel, presa ieşeană a vehiculat fără nici o documentare prealabilă informaţii false, care pot fi contrazise cu documente oficiale. Pentru o corectă informare doresc să rectific, aici, doar câteva dintre cele mai flagrante astfel de afirmaţii:
1. “Accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni…”
După cum au declarat martorii prezenţi la fata locului, accidentatul alerga către un maxi-taxi staţionat după trecerea de pietoni (pe direcţia mea de mers, Bucium-Podu Roş). Ca atare, pentru ca accidentul să se fi produs într-adevăr pe trecerea de pietoni, ar fi însemnat ca victima să fi alergat paralel cu maşina pe care o conduceam spre a ajunge la mijlocul de transport oprit după marcajul pietonal. În realitate, victima a parcurs un traseu oblic dinspre poarta spitalului către maxi-taxi, traseu care nu a avut nici un punct de tangenţă cu trecerea de pietoni. Accidentul s-a produs DUPĂ trecerea de pietoni şi DUPĂ microbuzul oprit la sfârşitul marcajului pietonal. Cercetările efectuate ulterior, pe baza măsurătorilor realizate de către poliţia rutieră în seara accidentului, au arătat că impactul a avut loc la circa 11 metri după zona de protecţie a pietonilor.
2. “Şoferul se intorcea de la o petrecere”
Mă întorceam de la Galaţi, unde în acea vreme ţineam nişte cursuri laUniversitatea “Dunărea de Jos” , întrucât salariul de cadru didactic era insuficient pentru plata ratelor maşinii achiziţionate în leasing.
3. “Şoferul îşi testa frânele maşinii nou achiziţionate”
Maşina fusese achiziţionată cu un an şi jumătate înainte şi avea deja la bord aprox. 50.000 km.
4. “Maşina circula cu viteză foarte mare”
Aşa cum s-a stabilit de către toate expertizele, aveam viteza de 42-43 de km/h, deşi maximul permis în acea zonă era de 60 km/h. Am declarat la sediul Poliţiei Rutiere, imediat după producerea accidentului, că, încă de la intrarea în oraş, aşa cum fac întotdeauna, am încetinit la 50 km/h ( sub viteza limită admisă), amintindu-mi de vorba tatălui meu că multe dintre accidente se produc în apropierea casei, din relaxare şi nerabdare. În momentul în care am vizualizat trecerea de pietoni din faţa spitalului, am redus şi mai mult viteza , la 40 km/h, întrucât de o parte şi de cealaltă a marcajului pietonal staţionau două mijloace de transport în comun. Soţia mi-a şi spus, înainte de trecere, că circulam cu o viteză de aprox. 40 de km/h, declarând acelaşi lucru şi la Poliţia Rutieră, fapt care a fost confirmat de expertizele întocmite ulterior.
5.”Roţile Peugeot-ului ucigaş”
Nu a existat nici un contact între partea frontală a maşinii şi accidentat. După ce am trecut de cele două autovehicole şi de trecerea de pietoni, când mă pregăteam să accelerez mi-a apărut brusc în lateral-stânga, dinspre Spital, un tânăr alergând cu mare viteză, fără să se asigure deloc, care, aşa cum au declarat ulterior martorii prezenţi la faţa locului la acel moment, a încercat în ultima clipa să sară peste capota maşinii pentru a evita impactul. Am frânat brusc şi am tras de volan către dreapta, fără a putea evita însă coliziunea. Din fotografiile Poliţiei se poate constata faptul că nu a existat nici un contact frontal între tânărul accidentat şi maşină, ci doar între capotă lateral-stânga, parbriz şi acesta, pietonul sărindu-mi cu genunchiul pe capotă, apoi lovindu-se cu capul de parbriz.
La Reconstituirea efectuată în febr. 2007, prof. univ. dr. Radu Gaiginschi, de la UTI, expert solicitat de Poliţia Rutiera prin subinspectorul Iftodi, mi-a spus că rar a văzut un caz mai clar de nevinovăţie a conducătorului auto, exprimându-şi - deşi atunci l-am văzut întâia oară - nedumerirea că sunt purtat pe drumuri de trei ani de zile. Domnul profesor Gaiginschi a lăsat să se înţeleaga că, din punct de vedere tehnic, nu există nici o deosebire între accidentul în care am fost implicat şi o sinucidere.
Cred ca este corect sa precizez că veneam de la cursuri, că am oprit autoturismul imediat, ca i-am acordat tânărului accidentat primul ajutor (respiraţie gură la gură), am telefonat la Salvare şi la Poliţie, l-am reţinut până la sosirea ambulanţei, deşi acesta solicita insistent, dupa ce şi-a revenit din şoc, să fie lăsat să plece acasă, pentru că nu are nimic. Nimeni, dintre cei din jur, nu a venit să mă ajute în nici un fel. Cristi Bazga avea o rană mică la cap, datorată contactului cu parbrizul, dar care nu şiroia, la venirea Ambulanţei. Nu am mişcat autoturismul din locul în care s-a oprit decât după ce Poliţia l-a fotografiat din toate unghiurile. Pe baza acestor date şi a acestui comportament, probabil, pasagerii celor două mijloace de transport în comun şi alţi martori afirmau că nu am avut nici o vină şi că vor declara acest lucru Poliţiei, dar, din nefericire, aceasta a sosit destul de greu, după plecarea Ambulanţei şi a unui număr însemnat dintre martori!. Toţi îmi spuneau că nu am nici cea mai mică vină şi că tânărul nu va păţi nimic, mai ales că mergea singur pe picioare. Martorii care au văzut accidentul exact aşa au şi declarat Poliţiei, începând cu şoferul maxi-taxiului. Am rugat de asemenea un paznic, coleg cu cel accidentat, să-l însoţească până la spital, deoarece asistenta se plângea că nu-l poate reţine singură în Salvare şi că acesta spune în continuare că vrea să meargă acasă. Am fost testat cu etilotestul (rezultatul, fiind, evident negativ) şi m-am deplasat, cu autoturismul personal, la sediul Poliţiei unde am dat declaraţii cu privire la evenimentul rutier. Între timp, m-am interesat despre starea lui Cristi Bâzgă la Spitalul de Neurochirurgie unde a fost transportat de către Salvare şi mi s-a comunicat că acesta, după tomografiere, nu prezenta leziuni neurologice şi a fost trimis la UPU - Sfântul Spiridon pentru un consult intern.. Patru ore mai târziu, când am telefonat la UPU - Sfântul Spiridon din nou, pentru a mă informa cu privire la starea lui Cristi, mi s-a spus că acesta a decedat.
Deşi am insistat în declaraţiile mele asupra necesităţii efectuării unei anchete în privinţa tratamentului medical de care a beneficiat (sau nu!) tânărul accidentat, instituţiile abilitate au neglijat acest aspect. Cum s-a facut ca pacientul a plecat pe picioare de la Spitatlul de Neurochirurgie, iar, dupa citeva ore, la UPU “Sf. Spiridon” se constatata decesul sau? Ce s-a intimplat intre timp ?
Deşi toată lumea m-a asigurat că nu am nici cea mai mică vină, de patru ani trăiesc un coşmar, cu ameninţări, cu afişe lipite în tot oraşul în care sunt prezentat drept criminal. Acum, când mă liniştisem că procurorii şi-au învins timiditatea în declararea adevărului, emitand o Ordonanta de neincepere a urmaririi penale, atacurile s-au înteţit cu asupra de măsură. Coşmarul nu s-a încheiat. Continuă cu fervoare, doar pentru ca, in vreme ce circulam cu o viteza mult mai mica decat limita admisa, un tanar a sarit pe capota masinii pe care o conduceam. Nu am facut altceva decat sa respect legea, circuland pe o strada din Iasi. Legile oamenilor sunt si mai de nepatruns, acum, pentru mine. “Il cunosc pe dl Dorin Popa dev 35 si daca ar fi existat doar o farima de vinovatie in acea nefericita intimplare, dupa cum il stiu, s-ar fi intemintat singur”, scrie Virgil Grigoras pe un forum in care sunt numit criminal, fara nici o urma de indoiala. Ma intreb doar daca, astazi, iesenii mai pot crede ca in Romania cineva - oricine ar fi acela - poate pune legea morala deasupra interesului personal.
Dorin Popa